Caşul de Sibiu, Telemea de burduf, Brânza de Burduf: nume care rezonează în inima fiecărui iubitor de brânzeturi tradiționale românești. Totuşi, aceste produse de patrimoniu culinar sunt într-adevăr într-o zonă de risc. Brânzeturile tradiționale românești sunt menacate, nu de lipsă de meşteşug, ci de provocări biologice și presiuni comerciale. Ce se ascunde în spatele acestei amenințări? Este nevoie să ne ingrijoreze pentru viitorul patrimoniului nostru alimentar?
Ce brânzeturi tradiționale românești sunt amenințate?
Brânzeturile tradiționale care depind de tehnici ancestrale și de fermenți specifici se confruntă cu amenințări reale. Brânzele care folosesc procese de fermentare naturală și care se baza pe microorganisme locale se află sub presiune din cauza schimbărilor în practicile de producție și a competiției de pe piață. Aceste brânzeturi, recunoscute prin caracteristicile lor senzoriale distinctive și procesele lor tradiționale, risca să-și piardă autenticitatea dacă nu sunt protejate corespunzător.
Riscul nu este o dispariție pură și simplă, ci mai curând o transformare radicală care ar putea denatura aceste produse și o imposibilitate de producție în conformitate cu standardele tradiționale.
Instrumentele de protecție în România
Registrul Național al Produselor Tradiționale
Instrumentul central românesc de evidență și protecție este Registrul Național al Produselor Tradiționale – RNPT. Acesta este înființat și administrat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) prin Direcția Generală Industrie Alimentară. Baza legală o constituie Ordinul nr. 724/2013 privind atestarea produselor tradiționale și Registrul Național.
În RNPT sunt înscrise sute de produse tradiționale românești – mezeluri, brânzeturi, băuturi și alte produse cu valoare culturală și culinară. Pentru a fi înscrisă în RNPT, o brânză trebuie să îndeplinească criterii stricte stabilite prin legislația în vigoare, care asigură că produsul menține caracteristicile sale tradiționale și originale.
Consecințele amenințării brânzeturilor tradiționale
Dacă brânzeturile tradiționale și-ar pierde caracteristicile distinctive, consecințele pentru industria alimentară românească ar fi majore. O brânză tradițională nu mai ar fi ceea ce este fără procesele și ingredientele care o definesc. Producătorii nu ar putea respecta criteriile de atestare care garantează autenticitatea și calitatea.
Problemele actuale includ dificultăți în menținerea proceselor tradiționale în fața presiunilor comerciale și a schimbărilor în ecosistemele locale care afectează fermentația naturală. Unii producători raportează deja variații neașteptate în gust și textură, semnalând că metode tradiționale nu funcționează la fel de previzibil.
Ce spune cadrului protector
MADR a publicat studii documentând amenințările la adresa brânzeturilor tradiționale românești. Aceste studii arată că fără intervenție, multe dintre aceste produse ar putea să-și piardă statusul de produs tradițional. Este o alertă serioasă, chiar dacă nu semnifică o dispariție imediată.
Soluțiile propuse și protecțiile europene
Față de această provocare, mai multe direcții se conturează. Protecția la nivel european prin schemele DOP (Denumire de Origine Protejată), IGP (Indicație Geografică Protejată) și STG (Specialitate Tradițională Garantată) oferă o garanție suplimentară. Aceste sisteme, conform Regulamentului (UE) nr. 1151/2012, protejează brânzeturile tradiționale românești pe piața europeană și internațională.
Producătorii sunt implicați în eforturi pentru a documenta și standardiza metodele tradiționale, pentru a asigura transmiterea cunoștințelor către generațiile viitoare. Inițiativele includ crearea de arhive de fermenți locali și explorarea modalităților de a menține autenticitatea în fața schimbărilor moderne.
Institutele de cercetare lucrează direct cu producătorii pentru a dezvolta soluții care sunt atât științific robuste cât și respectuoase față de tradițiile seculare. În rezumat, brânzeturile tradiționale românești nu vor dispărea mâine, dar se confruntă cu enjeux biologice și comerciale reale care necesită inovație și precauție. Aceasta ne amintește că patrimoniul gastronomic românesc, deși secular, rămâne fragil și depinde de resurse vii pe care trebuie să le preservăm cu grijă.
